Poliţia românească este şi ea plină de "specialişti", precum avem doctori în drept.
A fost odată angajat un domn, numit Tudorel Butoi, psiholog, şi care cunoştea în profunzime, pe lângă ce se ascunde pe sub fustele studentelor la psihologie, şi ororile comportamentelor deviante ale poponarilor din România.
Citez de pe pagina Accept-Romania, o poziţie a dlui Butoi faţă de nenorocirile care se petrec în cuplurile homosexuale:
"Legaturile [de durată dintre homosexuali, n.n] sunt de regula ocazionale si partenerii sunt capriciosi si instabili. Cand se ajunge totusi la o relatie de durata, sentimentul posesiei egoiste se exacerbeaza. Viata intr-un cuplu de homosexuali nu este usoara. Pentru un om normal, este un chin sa patrunda in locuinta unei astfel de perechi. In general este o mizerie cumplita si miroase ingrozitor. Faptul nu este intamplator. Homosexualii cu vechime sufera de incontinenta fecala. Datorita contactelor anale, sfincterele se relaxeaza [...] Durabilitatea cuplului se pastreaza prin cadouri, bani, mese, orgii. Nu o data, homosexualul isi santajeaza partenerul, de teama sa nu-l piarda, sau chiar ucide din gelozie. [...] Aici nu incape loc de gluma, de jocuri politice sau de experimente criminale."
Cu asemenea psihologi nu mă miră că Poliţia Românească are un palmares deosebit, remarcat pe plan internaţional şi în revista Nature, prestigios for de exprimare a tuturor specialiştilor din întreaga lume.
Din câte ştiu domnul Butoi nu mai este angajat al Poliţiei Româneşti. A fost înlocuit, ca la un balaur cu şapte capete, de alţii, mai mulţi şi mai valoroşi.
Thursday, June 21, 2012
luna gay pride
Se împlinesc 43 de ani de la revolta bulangioaicelor din barul "Stonewall" (New York, Statele Unite).
Am văzut în 19/06/2012 pe postul public de televiziune din Georgia (GPB), Statele Unite, un documentar despre viaţa gay-ilor din America de dinainte de revolta de la barul Stonewall. Semăna aproape la indigo cu toate nenorocirile suferite de noi bulangioaicele de România şi din întreaga lume. Bătăi, şantaje, omoruri. Un rol esenţial în aceste abuzuri l-a avut Poliţia, acest instrument preferat al oricăror abuzatori.
Sătule de frăţia de cruce dintre Mafie, Poliţie şi politicieni, bulangioaicele de la barul Stonewall din New York s-au revoltat într-o noapte în urma unui raid. I-au luat pe gaborii veniţi să îi umfle la bătaie.
Cine erau aceste bulangioaice? Scursura societăţii: alungaţi de acasă, cu dosare la secţie, drogate, machiate, etc. etc. Oameni care nu mai aveau nimic de pierdut.
Nu au rămas de data asta singurele. Au venit mulţi new yorkezi a doua zi să le susţină. Era vremea revoluţiei sexuale, a hipioţilor, a mişcării pentru pace, împotriva războiului din Vietnam. Lucru nemaiauzit în America, a avut loc o demonstraţie în parcul central din New York pentru libertate sexuală.
Şi aşa a rămas de atunci.
Iată dragele mele, de ce este important să ieşim pe stradă, în iunie: să ne vadă românaşii noştri. Fardate sau nu de gabori sau golani, existăm.
Am văzut în 19/06/2012 pe postul public de televiziune din Georgia (GPB), Statele Unite, un documentar despre viaţa gay-ilor din America de dinainte de revolta de la barul Stonewall. Semăna aproape la indigo cu toate nenorocirile suferite de noi bulangioaicele de România şi din întreaga lume. Bătăi, şantaje, omoruri. Un rol esenţial în aceste abuzuri l-a avut Poliţia, acest instrument preferat al oricăror abuzatori.
Sătule de frăţia de cruce dintre Mafie, Poliţie şi politicieni, bulangioaicele de la barul Stonewall din New York s-au revoltat într-o noapte în urma unui raid. I-au luat pe gaborii veniţi să îi umfle la bătaie.
Cine erau aceste bulangioaice? Scursura societăţii: alungaţi de acasă, cu dosare la secţie, drogate, machiate, etc. etc. Oameni care nu mai aveau nimic de pierdut.
Nu au rămas de data asta singurele. Au venit mulţi new yorkezi a doua zi să le susţină. Era vremea revoluţiei sexuale, a hipioţilor, a mişcării pentru pace, împotriva războiului din Vietnam. Lucru nemaiauzit în America, a avut loc o demonstraţie în parcul central din New York pentru libertate sexuală.
Şi aşa a rămas de atunci.
Iată dragele mele, de ce este important să ieşim pe stradă, în iunie: să ne vadă românaşii noştri. Fardate sau nu de gabori sau golani, existăm.
Tuesday, June 19, 2012
porno un muist suge pula
Nu încetează să mă minuneze nivelul intelectual al poporului românesc.
Ca orice babă singură şi scofâlcită tricotez, beau un ceai şi citesc presa. The Guardian, New York Times, Evenimentul Zilei, România Liberă şi alte minunăţii.
Mă interesează mult să citesc comentariile la articolele apărute în ziare.
Şi ce să vezi? Oricât m-am chinuit nu am găsit în The Guardian sau în New York Times nimic cu fuck şi alte asemenea grozăvii. Adică adminii îşi fac probabil treaba.
Noroc cu românaşii noştri, pentru că începeam să cred că populaţia globului pământesc este lipsită de bărbăţie.
Uitaţi aici mândrie naţională în plină desfăşurare. Evenimentul zilei, comentariile cititorilor:
Ca orice babă singură şi scofâlcită tricotez, beau un ceai şi citesc presa. The Guardian, New York Times, Evenimentul Zilei, România Liberă şi alte minunăţii.
Mă interesează mult să citesc comentariile la articolele apărute în ziare.
Şi ce să vezi? Oricât m-am chinuit nu am găsit în The Guardian sau în New York Times nimic cu fuck şi alte asemenea grozăvii. Adică adminii îşi fac probabil treaba.
Noroc cu românaşii noştri, pentru că începeam să cred că populaţia globului pământesc este lipsită de bărbăţie.
Uitaţi aici mândrie naţională în plină desfăşurare. Evenimentul zilei, comentariile cititorilor:
Sunday, June 10, 2012
poponarii si soft power-ul
Soft power (sau influenţa nebrutală) înseamnă să obţii ce vrei nu bătând cu pumnul în masă, ci cu cap, manevrând lucrurile în direcţia dorită de tine. Este lupta dintre inteligenţă şi tonele de muşchi, este lupta dintre David şi Goliat.
Cam asta se întâmplă acum în America cu lupta pentru egalitatea căsătoriei. Un grup de miliardari cu simpatii republicane finanţează generos pe candidaţii partidului pe care îi consideră deschişi la căsătoria între persoane de acelaşi sex sau în general la drepturile homosexualilor.
Aţi citit bine: candidaţi ai Partidului Republican, partid care este sub cizma extremiştilor creştini de toate felurile. Aceşti extremişti fac atac de cord numai la auzul cuvântului homosexual. Dar printr-o finanţare adecvată s-a reuşit în statul New York modificarea legii: pe viitor la New York te poţi căsători cu o persoană de acelaşi sex.
Un articol din New York Times, intitulat Traiectoria gay a Partidului Republican, descrie influenţa decisivă a unui miliardar american, Paul E. Singer, în vârstă de 67 de ani. Singer, împreună cu alte figuri de vază ale finanţelor de pe Wall Street, a strâns cea mai mare parte a banilor care au finanţat campania pentru egalitatea căsătoriei în New York: peste 1 milion de dolari. Singer este heterosexual. Singer are un băiat gay şi un ginere gay (cei doi s-au căsătorit la New York).
Iată dragele mele ce înseamnă să ai relaţii bune cu tăticul bogat: te ajută să schimbi legea.
Dar nu numai asta. Prin influenţa pe care o au asupra industriei show-business-ului american (Hollywood-ul), gay-ii au ajuns să fie prezentaţi într-o lumină favorabilă în cele mai populare filme şi seriale americane (de pildă în Glee, unul din cele mai populare seriale TV americane). Aşa se face că acum, conform unui sondaj CNN / ORC International, 73 la sută dintre cei care au vârste între 18 şi 34 de ani sunt favorabili egalităţii căsătoriei.
Credeţi că asta este imposibil în Românica? Vă înşelaţi amarnic. Totul este să ştii ce vrei de la viaţă şi să-ţi foloseşti creierul.
Cam asta se întâmplă acum în America cu lupta pentru egalitatea căsătoriei. Un grup de miliardari cu simpatii republicane finanţează generos pe candidaţii partidului pe care îi consideră deschişi la căsătoria între persoane de acelaşi sex sau în general la drepturile homosexualilor.
Aţi citit bine: candidaţi ai Partidului Republican, partid care este sub cizma extremiştilor creştini de toate felurile. Aceşti extremişti fac atac de cord numai la auzul cuvântului homosexual. Dar printr-o finanţare adecvată s-a reuşit în statul New York modificarea legii: pe viitor la New York te poţi căsători cu o persoană de acelaşi sex.
Un articol din New York Times, intitulat Traiectoria gay a Partidului Republican, descrie influenţa decisivă a unui miliardar american, Paul E. Singer, în vârstă de 67 de ani. Singer, împreună cu alte figuri de vază ale finanţelor de pe Wall Street, a strâns cea mai mare parte a banilor care au finanţat campania pentru egalitatea căsătoriei în New York: peste 1 milion de dolari. Singer este heterosexual. Singer are un băiat gay şi un ginere gay (cei doi s-au căsătorit la New York).
Iată dragele mele ce înseamnă să ai relaţii bune cu tăticul bogat: te ajută să schimbi legea.
Dar nu numai asta. Prin influenţa pe care o au asupra industriei show-business-ului american (Hollywood-ul), gay-ii au ajuns să fie prezentaţi într-o lumină favorabilă în cele mai populare filme şi seriale americane (de pildă în Glee, unul din cele mai populare seriale TV americane). Aşa se face că acum, conform unui sondaj CNN / ORC International, 73 la sută dintre cei care au vârste între 18 şi 34 de ani sunt favorabili egalităţii căsătoriei.
Credeţi că asta este imposibil în Românica? Vă înşelaţi amarnic. Totul este să ştii ce vrei de la viaţă şi să-ţi foloseşti creierul.
Friday, June 8, 2012
poponarii sug pula la barbati
Nu ştiu altele cum sunt,dar mie îmi place să sug pula la heteroi (aşa îi numesc eu pe heterosexuali).
Este excitant să te joci un pic cu ei, să duci muncă de lămurire, să îi vezi cum îşi pun tot soiul de probleme (cei mai răsăriţi au probleme morale, cei mai fricoşi se cacă în pantaloni de frică să nu fie văzuţi să nu se audă, etc.). Munca de lămurire mi se pare cea mai interesantă. Apoi jena lor, nu prea ştiu ce să facă, cum să reacţioneze când îi sugi.
"Iţi place?"
" E bună? Este de ajuns de mare?"
"ce simţi tu când sugi pula?"
"Ce gust are sperma?"
"unde îmi dau drumul?" (nu-i aşa, slobozul e ceva murdar, ei vor să fie drăguţi şi să arunce în altă parte. Sunt total indignată, le răspund: "cum? asta e partea cea mai frumoasă!" Şi să îi vezi ce curaj prind, cum ţi-o înfig până în gât. Era acolo fantezia, dar nu prea îndrăzneau...
Mmmm.
Dar iarăşi, să nu credeţi că sunt singurică pe lume.
Pe forumul justusboys am găsit şi nişte fete de America curioase foc să vadă cum o fi să îi propui unui heteroi să îi sugi pula
Vă spicuiesc:
1: Sunt curios să ştiu dacă cineva a intrebat vreodată un necunoscut hetero dacă vrea să dea o muie.
2. În cel mai rau caz vei fi tratat cu refuz.
1 din nou. NU, în cel mai rău caz m-ar pocni in muian.
3. Am un prieten care se ia de toţi care îi sună la usă. Vin la el, îi suge şi la revedere. Mie mi-ar fi frică să nu îmi dea cu şutu', dar lui nu.
4. Eu nu am intrebat, sună un pic periculos, dar mişto.
5. Am fumat deja chestia asta.
După asta vin povestirile, fiecare fată cu experienţa ei. Una i-a rugat pe prieteni să o ajute. Oamenii, egoişti, nu prea au lăsat-o să le sugă pula. I-au arătat-o doar. Un prieten mai inimos a vrut să o ajute, s-a labagit şi a lăsat-o totuşi să facă curat la locul de muncă. Prietenul la nevoie se cunoaşte!
Care va să zică nu sunt singurică pe lume, mă bucur tare. Vă pup pe cel mai frumos instrument care v-a vizitat vreodată mansarda.
.
Este excitant să te joci un pic cu ei, să duci muncă de lămurire, să îi vezi cum îşi pun tot soiul de probleme (cei mai răsăriţi au probleme morale, cei mai fricoşi se cacă în pantaloni de frică să nu fie văzuţi să nu se audă, etc.). Munca de lămurire mi se pare cea mai interesantă. Apoi jena lor, nu prea ştiu ce să facă, cum să reacţioneze când îi sugi.
"Iţi place?"
" E bună? Este de ajuns de mare?"
"ce simţi tu când sugi pula?"
"Ce gust are sperma?"
"unde îmi dau drumul?" (nu-i aşa, slobozul e ceva murdar, ei vor să fie drăguţi şi să arunce în altă parte. Sunt total indignată, le răspund: "cum? asta e partea cea mai frumoasă!" Şi să îi vezi ce curaj prind, cum ţi-o înfig până în gât. Era acolo fantezia, dar nu prea îndrăzneau...
Mmmm.
Dar iarăşi, să nu credeţi că sunt singurică pe lume.
Pe forumul justusboys am găsit şi nişte fete de America curioase foc să vadă cum o fi să îi propui unui heteroi să îi sugi pula
Vă spicuiesc:
1: Sunt curios să ştiu dacă cineva a intrebat vreodată un necunoscut hetero dacă vrea să dea o muie.
2. În cel mai rau caz vei fi tratat cu refuz.
1 din nou. NU, în cel mai rău caz m-ar pocni in muian.
3. Am un prieten care se ia de toţi care îi sună la usă. Vin la el, îi suge şi la revedere. Mie mi-ar fi frică să nu îmi dea cu şutu', dar lui nu.
4. Eu nu am intrebat, sună un pic periculos, dar mişto.
5. Am fumat deja chestia asta.
După asta vin povestirile, fiecare fată cu experienţa ei. Una i-a rugat pe prieteni să o ajute. Oamenii, egoişti, nu prea au lăsat-o să le sugă pula. I-au arătat-o doar. Un prieten mai inimos a vrut să o ajute, s-a labagit şi a lăsat-o totuşi să facă curat la locul de muncă. Prietenul la nevoie se cunoaşte!
Care va să zică nu sunt singurică pe lume, mă bucur tare. Vă pup pe cel mai frumos instrument care v-a vizitat vreodată mansarda.
.
homosexualii pedofilii si biserica (2)
Revin la ideea obsedantă a cretinoizilor de Românica. "Nu vrem homosexuali pe stradă, nu vrem ca copiii nostri să ajungă aşa".
Prezint dedesubt extrase dintr-un articol din New York Times, apărut în data de 08/06/2012, al unui psiholog şi psihanalist american, Richard Gartner, care trateaza bărbaţii abuzaţi sexual.
Autorul aminteşte cazurile de abuzuri sexuale săvârşite la o şcoală newyorkeză în anii 70 şl 80 şi solicită legiuitorilor să prelungească perioada de prescripţie pentru asemenea fapte. Au fost multe încercări nereuşite de prelungire a termenului de prescripţie şi ghici cine s-a opus? Biserica Catolică.
Termenul de prescriere trebuie prelungit, deoarece "tinerii adulţi, mai ales bărbaţii, care suferă consecinţele abuzului, nu au puterea sufletească să depună plângere".
Mulţi - susţine autorul - privesc cu un ochi sceptic poveştile relatate de victime, considerând că acestea inventează, exagerând episoade minore.
Autorul este însă de altă părere:
"În zecile de ani de experienţă de lucru cu victimele abuzurilor, am aflat că bărbaţii au nevoie de mulţi ani ca să îşi congeleze emoţiile sau să îşi mascheze stress-ul post-traumatic prin adoptarea unor comportamente autodestructive ca dependenţa de jocuri de noroc sau consumul de droguri."
Bărbaţii, victime ale abuzurilor sexuale, recunosc cu greu că au nevoie de ajutor, pentru că imaginea în societate a bărbatului este a unui individ puternic, nu a unei femei plângăreţe şi neajutorate. Bărbatul adevărat este tare şi trece cu brio peste toate vicisitudinile vieţii (cu doza de coca în buzunar, desigur).
Iată ce crede autorul despre părerea comună că abuzul schimbă orientarea sexuală a victimei.
"Părerea generală este că abuzul sexual îl face pe băiat gay, deşi există puternice dovezi că nu este aşa. Băieţii heterosexuali se întreabă de ce au fost victimele abuzului sexual şi le este frică că ar putea fi gay. Băieţii gay se grăbesc să se identifice ca gay sau decid că abuzul este cel care a cauzat orientarea lor, ceea ce le complică capacitatea de a dezvolta o identitate pozitivă ca bărbat gay.
Şi mai rău, gura lumii spune, din nou fără nicio dovadă, că victimele abuzurilor sexuale, devin la rândul lor bărbaţi abuzatori.".
Aşadar acestea sunt episoade oribile de băieţi care au fost abuzaţi sexual. Probabil victimele vor trăi toată viaţa cu această traumă. Dar nici măcar în aceste episoade părerea generală nu este corectă. Heterosexualii nu vor fi transformaţi în homosexuali.
Cât de cretin trebuie să fii să crezi că, dacă vezi doi bărbaţi sărutându-se pe stradă sau ţinându-se de mână vei dori să faci şi tu la fel, deşi te atrage păsărica?
Prezint dedesubt extrase dintr-un articol din New York Times, apărut în data de 08/06/2012, al unui psiholog şi psihanalist american, Richard Gartner, care trateaza bărbaţii abuzaţi sexual.
Autorul aminteşte cazurile de abuzuri sexuale săvârşite la o şcoală newyorkeză în anii 70 şl 80 şi solicită legiuitorilor să prelungească perioada de prescripţie pentru asemenea fapte. Au fost multe încercări nereuşite de prelungire a termenului de prescripţie şi ghici cine s-a opus? Biserica Catolică.
Termenul de prescriere trebuie prelungit, deoarece "tinerii adulţi, mai ales bărbaţii, care suferă consecinţele abuzului, nu au puterea sufletească să depună plângere".
Mulţi - susţine autorul - privesc cu un ochi sceptic poveştile relatate de victime, considerând că acestea inventează, exagerând episoade minore.
Autorul este însă de altă părere:
"În zecile de ani de experienţă de lucru cu victimele abuzurilor, am aflat că bărbaţii au nevoie de mulţi ani ca să îşi congeleze emoţiile sau să îşi mascheze stress-ul post-traumatic prin adoptarea unor comportamente autodestructive ca dependenţa de jocuri de noroc sau consumul de droguri."
Bărbaţii, victime ale abuzurilor sexuale, recunosc cu greu că au nevoie de ajutor, pentru că imaginea în societate a bărbatului este a unui individ puternic, nu a unei femei plângăreţe şi neajutorate. Bărbatul adevărat este tare şi trece cu brio peste toate vicisitudinile vieţii (cu doza de coca în buzunar, desigur).
Iată ce crede autorul despre părerea comună că abuzul schimbă orientarea sexuală a victimei.
"Părerea generală este că abuzul sexual îl face pe băiat gay, deşi există puternice dovezi că nu este aşa. Băieţii heterosexuali se întreabă de ce au fost victimele abuzului sexual şi le este frică că ar putea fi gay. Băieţii gay se grăbesc să se identifice ca gay sau decid că abuzul este cel care a cauzat orientarea lor, ceea ce le complică capacitatea de a dezvolta o identitate pozitivă ca bărbat gay.
Şi mai rău, gura lumii spune, din nou fără nicio dovadă, că victimele abuzurilor sexuale, devin la rândul lor bărbaţi abuzatori.".
Aşadar acestea sunt episoade oribile de băieţi care au fost abuzaţi sexual. Probabil victimele vor trăi toată viaţa cu această traumă. Dar nici măcar în aceste episoade părerea generală nu este corectă. Heterosexualii nu vor fi transformaţi în homosexuali.
Cât de cretin trebuie să fii să crezi că, dacă vezi doi bărbaţi sărutându-se pe stradă sau ţinându-se de mână vei dori să faci şi tu la fel, deşi te atrage păsărica?
homosexualii pedofilii si biserica ortodoxa
Cretinoizii din societatea românească spun de mult şi de multe ori: "nu vrem homosexuali pe stradă, nu vrem ca si copiii nostri să ajungă poponari".
Biserica Ortodoxă s-a luptat din răsputeri să nu fie scoasă infracţiunea de întreţinere de relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex din Codul Penal Român (celebrul articol 200).
Poliţia română a urmărit, filat, hărţuit, bătut, şantajat homosexuali într-o veselie. Continuă să o facă nestingherită.
Nu sunt la curent cu abuzurile din Biserica Ortodoxă împotriva copiiilor în instituţiile administrate de aceasta. Vă pot însă relata o anecdotă.
Prin anii '90 aveam un prieten care ştia bine englezeşte. S-a dus vestea despre el şi a fost rugat frumos să ajute un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române cu nescaiva traduceri. Deh, "cinstitele" feţe ale ortodoxiei se deschideau şi ele către exterior. Acest ierarh era mereu flancat de nişte băieţi tinerei, după relatările prietenului meu, toţi aparent minori. Popa avea un comportament evident feminin, aşa de bătător la ochi, încât îţi era imposibil să nu tragi anumite concluzii desopre orientarea sa sexuală. Prietenul meu era furios, întrucât avea bănuiala că băieţii din suita ierarhului, învăţăcei ai acestuia, slujeau ierarhia ortodoxă şi în alte feluri. Nu ştiu. Noi oamenii avem tendinţa să aruncăm imediat cu noroi. Ce cred însă este că era soră.
Ca şi pentru Biserica Catolică, pentru Biserica Ortodoxă lucrul cel mai important este imaginea: îi afurisesc în public pe homosexuali şi protejează prin orice mijloc posibil pe bulangiii din propria ierarhie. Nu dintr-o dragoste neţărmurită faţă de noi poponarii, ci dintr-o frică imensă să nu iasă cu scandal.
Biserica Catoilică a făcut tot ce a putut ca preoţii pedofili să nu fie descoperiţi. I-a mutat în alte dioceze, i-a sprijinit financiar să se mute. În loc să îi dea pe mâna poliţiei. Biserica Ortodoxă urlă public şi bagă "gunoiul" sub preş în privat.
Halal societate.
Biserica Ortodoxă s-a luptat din răsputeri să nu fie scoasă infracţiunea de întreţinere de relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex din Codul Penal Român (celebrul articol 200).
Poliţia română a urmărit, filat, hărţuit, bătut, şantajat homosexuali într-o veselie. Continuă să o facă nestingherită.
Nu sunt la curent cu abuzurile din Biserica Ortodoxă împotriva copiiilor în instituţiile administrate de aceasta. Vă pot însă relata o anecdotă.
Prin anii '90 aveam un prieten care ştia bine englezeşte. S-a dus vestea despre el şi a fost rugat frumos să ajute un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române cu nescaiva traduceri. Deh, "cinstitele" feţe ale ortodoxiei se deschideau şi ele către exterior. Acest ierarh era mereu flancat de nişte băieţi tinerei, după relatările prietenului meu, toţi aparent minori. Popa avea un comportament evident feminin, aşa de bătător la ochi, încât îţi era imposibil să nu tragi anumite concluzii desopre orientarea sa sexuală. Prietenul meu era furios, întrucât avea bănuiala că băieţii din suita ierarhului, învăţăcei ai acestuia, slujeau ierarhia ortodoxă şi în alte feluri. Nu ştiu. Noi oamenii avem tendinţa să aruncăm imediat cu noroi. Ce cred însă este că era soră.
Ca şi pentru Biserica Catolică, pentru Biserica Ortodoxă lucrul cel mai important este imaginea: îi afurisesc în public pe homosexuali şi protejează prin orice mijloc posibil pe bulangiii din propria ierarhie. Nu dintr-o dragoste neţărmurită faţă de noi poponarii, ci dintr-o frică imensă să nu iasă cu scandal.
Biserica Catoilică a făcut tot ce a putut ca preoţii pedofili să nu fie descoperiţi. I-a mutat în alte dioceze, i-a sprijinit financiar să se mute. În loc să îi dea pe mâna poliţiei. Biserica Ortodoxă urlă public şi bagă "gunoiul" sub preş în privat.
Halal societate.
Saturday, June 2, 2012
poponarii şi poveştile de dragoste
Sexul ca sport. Gay-ii care sunt incapabili de o relaţie. Cam asta se povesteşte sau povestim despre noi, nu?
Să nu credeţi că Românica noastră a descoperit bulangiii.
Cum sunt singurică cuc, m-a atras un articol din ziarul britanic The Guardian despre persoanele singure. Pe lângă heteroi şi noi bulangiii.
Şi ce să vezi, englezoaicele nu sunt foarte diferite, mai ales astea mai coapte:
"Am întâlnit iubirea vieţii mele la 40. Nu am simţit faţă de nimeni altcineva ce am simţit faţă de el. Necazul e că era musulman. Nu i-am cerut niciodată să îşi părăsească nevasta, dar după trei ani, mi-am dat seama că nu îmi puteam trăi viaţa alături de cineva pentru care eram pe planul doi. Am sfârşit-o. Suferinţa a fost mare pentru amândoi.
Apoi a fost multă distracţie. La un moment dat, când locuiam în Londra, am avut patru amanţi în acelaşi timp vreme de mai mulţi ani.
Acum am 60 de ani şi trăiesc la ţară în Noua Zeelandă. Ca gay am senzaţia că este sex pe toate drumurile, dar sex ca şi sport: să încerci sex total, să treci dincolo de limite măcar o dată nu mă tentează. Am întâlnit foarte puţini tipi de-a lungul anilor care sunt interesaţi de dragoste (la pat şi în afara patului, în societate) sau care măcar ştiu ce e aia. Cei mai mulţi nu vor decât acţiune.
În prezent nu am un partner dar mă simt foarte bine printre oameni. Acum mi-e mai clar că nu-mi doresc să ne dăm rapid textila jos ,ci să ne facem curte, să învăţăm să ne iubim în societate, cu un simţ mai puternic al intimităţii. Asta îmi lipseşte într-adevăr, dar îmi păstrez optimismul: voi întâlni şi eu pe cineva..."
Gura mea rea: ehe, speranţe soro, speranţe. La 60, cam greu. şi cu textilă şi fără. În lumea nostră necruţătoare eşti exponată de muzeu ...
Subscribe to:
Posts (Atom)