Am dat de
acest articol din click.ro despre cum ne priveşte pe noi bulangiii ziaristul George Stanca. Articolul este o scrisoare deschisă, din moment ce începe cu "Dragi homosexuali din România".
"dragi homosexuali": Stanca ne explică că nu îi suntem dragi, aşa se începe o scrisoare.
Apoi Stanca ne aduce aminte că nu suntem "gay", ci poponari, curişti, pidosnici, lache, pederaşti. Stanca a folosit doar cuvinte decente, există şi cuvinte urâte în limba noastră.
Dar nu vă temeţi, Stanca nu ne detestă aşa ca mulţi români. Ne acceptă! Ne admite. Permite. Până intrăm în teritoriul lui.
Şi aşa mai departe.
În fine scrisoarea, ca orice scrisoare, se termină cu semnătura expeditorului şi cu menţiunea "pamflet". Umorul era aşa de fin încât nu mi-aş fi dat seama în vecii vecilor că e un pamflet.
Mie cel mai mult din tot "pamfletul" mi-a plăcut faza aia în care suntem ameninţate să nu îi invadăm spaţiul personal. De unde se vede că lui Stanca, ca tuturor bulangiilor de Românica, le lipseşte exerciţiul privitului în oglindă. Şi ce dacă se uită, veţi zice: tot nu pricepe că nu va fi niciodată niciun pericol să "intre cineva pe teritoriul lui".
Poate nu am înţeles eu bine. Intrarea pe teritorul lui poa' să însemne multe: ne pupăm în faţa lui (doar dacă vreau să visez urât), lucrăm la acelaşi ziar cu el (sper că nu m-am tâmpit), locuim în aceeaşi clădire, cumpărăm de la aceleaşi magazine sau mai ştiu eu ce. Adică toleranţa la români.
