Sportiv australian da muie la caine

Australienii ăştia sunt tare în os, mai ales jucătorii de rugby. Joel Monaghan, jucător de rugby din echipa naţională a Australiei s-a întors de la câteva berici cu tovarăşii şi a dat osu' la rosu' la câinele unuia.
Ete frumuseţe de băiat:

De acu' înainte ştiu după cine umblu: australieni. Le dai câteva beri şi apoi îţi dau osu' la rosu'.
Toată povestea este explicată cel mai bine de coreeni:

România Homosexuală

Noi homosexualii foarte des ne punem limba caldă pe un ochi maro. Prin nu ştiu ce efecte paranormale am reuşit de am transmis această practică unei întregi naţiuni.


Unul din patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, autocefale şi perfect naţionale, are curajul să legalizeze saliva pe găoază înainte de schimbarea legilor ţării privind delictele sexuale. Iată ce îi scria patriarhul Teoctist lui Ceauşescu, de ziua Conducătorului:

"Domnule Preşedinte,
Clerul şi credincioşii [...] dau glas [...] sentimentelor de profundă dragoste, aleasă recunoştinţă pe care le nutresc faţă de Dumneavoastră, genialul conducăor".
(sursa athenian-legacy.com)

Poetul naţional, al doilea Eminescu, adică Adrian Păunescu, încurajat de reforma iniţiată în credinţa creştină de Biserica de pe malurile Dâmboviţei, îşi dezlănţuie pasiunea pentru bărbatul numărul unu din acea perioadă, Vodă Ceauşescu (sursa badpolitics.ro):

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă

Păi ce ne tot plângem noi bulangiii atâta că suntem o minoritate? Acum avem un spaţiu de acţiune. Linsul în cur şi suptul pulilor de la nişte licurici, mai mari sau mai mici, sunt sporturi naţionale ale românilor.

poponarii din America

Neobrăzarea homosexualilor nu cunoaşte margini. În curând îi vor forţa pe toţi, pe tot mapamondul, inclusiv pe locuitorii unei mici ţări europene intitulată Românica, să le suporte scârnăviile.
Le dai o mână şi îţi iau tot penisul.
Cum altfel poţi califica decât obrăznicie maximă faptul că trebuie să le înghiţi gesturile scârboase în baruri. Stai şi tu cu pizda ca tot omul la o cafea şi o bere fără alcool şi se înfiinţează două erori biologice lângă tine care întâmplător au sex masculin în buletin şi încep să se pipăie.
Huo!
Cam asta au avut tupeul să facă în anii 90 nişte nenorociţi de poponari din New York, Statele Unite, din organizaţia Queer Nation (Naţiunea pe invers). Au înfiinţat o strategie numită "Direct Action" (Acţiune Directă). S-au năpustit peste barurile oamenilor normali. Au început să se pipăie şi să se sărute sub privirile îngrozite ale perechilor de acolo.
Alte erori biologice în alt oraş, San Francisco, din ţara intitulată Statele Unite, au scos vorbele astea:
"We're Here! We're Queer! Get used to it"
Traducere:
Suntem pe dos.
Vreţi nu vreţi,
Tot o să ne vedeţi.

În Europa mai există un bastion al curăţeniei sufleteşti, Românica, păzit cu străşnicie de o biserică care a trecut direct de la linsul în curul comunistului şef la bătut bulangii pe stradă.
În această ţară cu privelişti minunate de peturi multicolore în stânga şi dreapta şoselelor, poponarii nu vor avea niciodată tupeul să iasă pe străzi şi să se sărute. Există din fericire o armată de suflete curate, înarmate cu răngi şi semnul crucii, care veghează la neprihănirea acestui neam românesc.

despre români cu dragoste (2)

Noi românii suntem un popor iubăreţ.
Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg asta, aşa sunt eu mai încet la bec, dar în final s-a aprins filamentul.
Circul des cu mijloacele de transport în comun. În momentul în care încerc să cobor văd întotdeauna un grup compact de oameni în faţa uşii, în staţie. Nu s-ar da la o parte, doamne fereşte. Ah, ce prost am fost. Aceşti oameni simt nevoia să mă ia neapărat în braţe, să mă simtă atingându-i, frecându-mă de ei. Uf bată-i-ar vina! Nu pot nene cu toţi...
La americani nu-i aşa. Ăştia se feresc ca de bombe când cobori, se dau la o parte, aş spune că fug. O să  le zic data viitoare: bă da' nu sunt ciumat, idioţii dracu'. Cine m-o fi punând pe mine să plec din Românica iubăreaţă...

Românii sunt un popor credincios, cu frica dumnezeului creştin-ortodox, autocefal şi naţional.
În capitala tării se află Patriarhia, cocoţată pe un deal. La patriarhie periodic se duce  multă lume să îl vadă pe sfântul Dumitru, sau ce a mai rămas din el.
De ce?
1) te vindecă de boli. Pentru cine nu ştie energia unui sfânt este egală cu priceperea a cel puţin zece medici. E dovedit. S-au vindecat oamenii de cancer şi de alte boli pe care leacurile lumeşti nu le-au putut vindeca. Le recomand tuturor Românilor mei dragi să nu se mai ducă la doctor, ci la sfinţi. Şi dacă totuşi nu s-au vindecat să stea liniştiţi, îl vor vedea pe dumnezeul creştin ortodox ceva mai devreme.
2) te fereşte de rele: bunăoară un nene mi-a povestit că a lucrat duminica. Trebuia neapărat să repare ceva la casă, la ţară. Doar ştiţi că e păcat să lucraţi duminica. Într-o bună zi omul nostru s-a suit pe casă să taie tablă cu flexul. I-a scăpat din mână flexul care i-a secţionat piciorul de sus în jos. Pedeapsă de la dumnezeu pentru că a lucrat duminica se vaită omul nostru. Aşadar de atunci ţine duminicile şi se duce la sfântul Dumitru la Mitropolie an de an. Voi cei care lucraţi duminica la diferite servicii aveţi grijă să nu puneţi vreodată mâna pe flex. Să nu ziceţi că nu v-am spus.

Mie unul mi se pare cam psihopat acest dumnezeu. Eu unul nu l-aş tăia cu flexul pe un tip doar pentru că l-am rugat ceva şi nu m-a ascultat. Dar deh ce să înţeleg eu un biet ateu...

Iată de ce sunt eu atât de îndrăgostit de românii mei.

romanii mei iubiti

Dragii mei români dragi,
Îmi permit să fac nişte comentarii despre iubitul meu popor bazându-mă pe ce văd eu în Bucureşti, capitala patriei mele, Românica.
Sunt convins că nu toată Românica a reuşit să atingă nivelul de civilizaţie al locuitorilor capitalei mele, dar vorbind despre bucureşteni vorbesc de cei mai reprezentativi români..
Românii sunt prietenoşi şi atenţi cu cei din jur. De pildă în parc nu se dau niciodată la o parte dacă alergi. Trebuie să îi ocoleşti, eventual prin boscheţi. Americanii nu au reuşit să ne ajungă din urmă la civilizaţie: acolo dacă te "simt" în spatele lor alergând se dau imediat la o parte, indiferent că cântăresc de două ori greutatea normală. Ce tâmpiţi şi americanii ăştia, le este frică de un biet sportiv care aleargă, se feresc de el ca dracu' de tămâie.
Românii îi repectă pe bătrâni. Bunăoară când mă plimb cu RATB-ul (transportul în comun din capitală) văd că aproape întotdeauna scaunele rezervate persoanelor în vârstă sunt ocupate de persoane a căror vârstă nu depăşeşte 50 de ani. Cu siguraţă, atunci când se înfiinţează pe un scaun rezervat, aceştia au întotdeauna în minte pe cei în vârstă: mişcarea le face bine bătrânilor, aşa că probabil au ocupat locurile pentru a le transmite acestora mesajul să meargă pe jos. Mersul pe jos este un leac minunat contra multor boli ale bătrâneţii.
Românii respectă minorităţile sexuale: căci numai dintr-o dragoste profundă Biserica Creștin Ortodoxă, autocefală și perfect națională propovăduiește pocăința și reîntoarcerea la turma creștină a păcătoșilor sexuali. Și dacă această reîntoarcere se poate face prin falanga extremei drepte și pumnii aplicați păcătoșilor, facă-se voia domnului creștin ortodox român. Căci, în înțelepciunea sa profundă, poporul nostru nu degeaba a scornit vorba că bătaia e ruptă din rai.
Aș mai putea continua declarația de dragoste față de iubiții mei români, dar cum sunt multe de scris, o lăsăm pe altă dată.
Așa sunt de îndrăgostit încât în curând voi pleca în America aia cretină să încerc să îi luminez și pe nenorociții ăia despre virtuțile unui popor multimilenar, creștin ortodox, civilizat şi blând.